Aici, pe Clisura Dunării, acasă înseamnă apă, suflet și natură.

Despre noi

Aici, pe Clisura Dunării, acasă înseamnă apă, suflet și natură.

Din 2001, văslim cu drag printre amintiri și zâmbete, găzduind călători care caută liniștea apelor, savoarea bucatelor bine făcute și povești care se spun la apus. Steaua Dunării este o stare de bine în mijlocul naturii, pe malul fluviului care ne-a crescut și ne inspiră în fiecare zi.

Doru, tatăl pensiunii, este cel care vă întâmpină cu brațele deschise și vă povestește din locul ăsta ca dintr-o carte veche, dar vie. Ospitalitatea e timona cu care ține cursul pensiunii, cu calm și bucurie.

Mama Mariana vă răsfață din bucătărie; gătește, probabil, cea mai bună Saramură de Pește din lume – iar pentru noi, lumea înseamnă Clisura Dunării. Pește proaspăt, mujdei cu poveste, mămăligă aburindă – gusturi simple, dar care țin de dor.

Cătălin, fiul, e motorul aventurii. El deschide bărcile spre apă, spre aventură, spre necunoscutul pe care și noi îl descoperim de fiecare dată altfel – mai frumos, mai surprinzător. Este sufletul activităților de Agrement Nautic, coordonează croazierele pe Dunăre, propune experiențe pentru cei pasionați de sporturi nautice și dă viață fiecărei zile petrecute pe fluviu.

La Steaua Dunării, fiecare zi e o traversare între tihnă și aventură. Diminețile încep cu liniștea fluviului, serile se încheie cu gusturi locale și povești la masă. Între ele, poți alege să te lași purtat de ape, să te oprești pe stânci, să asculți păsările sau pur și simplu să respiri mai adânc.

Vă așteptăm să ancorați la noi, să trăiți Dunărea cu toate simțurile și să vă lăsați purtați de valul nostru de ospitalitate.
Noi suntem aici. Cu tot ce avem mai bun.

Sarituri in Dunare de pe pontonul pensiunii Steaua Dunarii

Timeline

2002

Vizita președintelui
Emil Constantinescu

Oaspeții veneau deja cu drag, dar anul acesta am avut un musafir cu greutate.

Președintele României a poposit la noi, iar pentru câteva ore, pensiunea noastră a devenit un loc de întâlnire cu istoria. Am servit, am zâmbit și ne-am bucurat.

2005

Primii turiști
pe terasa restaurantului

Terasa a prins viață.

Miros de pește prăjit, râsete, pahare ciocnite și priveliști care i-au lăsat pe toți fără cuvinte. Oaspeții au început să revină – iar noi am știut că suntem pe drumul cel bun.

2006

Golirea lacului de
acumulare Portile de Fier

Un moment spectaculos și rar, care a schimbat pentru o vreme ritmul fluviului.

A fost o ocazie de a vedea Dunărea altfel, de a înțelege cât de vie e apa care ne înconjoară. Iar pensiunea a rămas, ca întotdeauna, punct de observație și de poveste.


2020

Apare Vila Casa9
și piscina de pe ponton

Anul în care am crescut din nou, cu Vila Casa9 și o piscină cu vedere directă spre Dunăre. Un loc de relaxare, perfect pentru o zi de vară sau pentru un weekend complet.


Parteneriatul cu Vila Casa9 ne-a ajutat să oferim oaspeților noștri și mai mult: răsfăț, confort și o nouă perspectivă asupra Clisurii.

2001

Începutul poveștii
Steaua Dunării

A fost anul în care familia Oniga a spus „hai să deschidem porțile”.

Cu drag de Dunăre, cu emoție și cu o pensiune mică, dar plină de suflet. Aici a început totul – între munte, apă și visuri mari.

2004

Extinderea pensiunii și
construcția restaurantului

Povestea a crescut odată cu nevoile oaspeților.

Am adăugat camere noi și am început să construim restaurantul, ca să putem oferi nu doar un loc de dormit, ci și gusturi care să rămână în amintire. Era pasul firesc spre mai mult.

2005

Extinderea restaurantului cu terasă

Terasa devenise neîncăpătoare, așa că am extins-o. Mai multe mese, mai mult spațiu, dar aceeași atmosferă caldă. Seară de seară, Dunărea era martor tăcut la tot ce se întâmpla aici.

2010

Extinderea pensiunii la 23 de camere

Oaspeții veneau tot mai mulți, iar noi voiam să-i primim pe toți cum se cuvine. 


Așa am ajuns la 23 de camere, fiecare cu vedere spre liniște și cu acel sentiment de „acasă” care nu se poate descrie, doar simți.
A fost încă un pas important spre ceea ce este astăzi Steaua Dunării.

2002

Vizita președintelui
Emil Constantinescu

Oaspeții veneau deja cu drag, dar anul
acesta am avut un musafir cu greutate

Președintele României a poposit la noi, iar pentru câteva ore, pensiunea noastră a devenit un loc de întâlnire cu istoria. Am servit, am zâmbit și ne-am bucurat.

2005

Extinderea
restaurantului cu terasa

Terasa devenise neîncăpătoare, așa că am extins-o

Mai multe mese, mai mult spațiu, dar aceeași atmosferă caldă. Seară de seară, Dunărea era martor tăcut la tot ce se întâmpla aici.

2006

Golirea lacului de
acumulare Portile de Fier

Un moment spectaculos și rar, care a schimbat pentru o vreme ritmul fluviului

A fost o ocazie de a vedea Dunărea altfel, de a înțelege cât de vie e apa care ne înconjoară. Iar pensiunea a rămas, ca întotdeauna, punct de observație și de poveste.

2001

Începutul poveștii
Steaua Dunării

A fost anul în care familia Oniga a spus „hai să deschidem porțile”.

Cu drag de Dunăre, cu emoție și cu o pensiune mică, dar plină de suflet. Aici a început totul – între munte, apă și visuri mari.

2004

Extinderea pensiunii și
construcția restaurantului

Povestea a crescut odată cu nevoile oaspeților.

Am adăugat camere noi și am început să construim restaurantul, ca să putem oferi nu doar un loc de dormit, ci și gusturi care să rămână în amintire. Era pasul firesc spre mai mult.

2005

Primii turiști pe terasa restaurantului

Terasa a prins viață.

Miros de pește prăjit, râsete, pahare ciocnite și priveliști care i-au lăsat pe toți fără cuvinte.

Oaspeții au început să revină – iar noi am știut că suntem pe drumul cel bun.

2001

Începutul poveștii
Steaua Dunării

A fost anul în care familia Oniga a spus „hai să deschidem porțile”.

Cu drag de Dunăre, cu emoție și cu o pensiune mică, dar plină de suflet. Aici a început totul – între munte, apă și visuri mari.

2002

Vizita președintelui
Emil Constantinescu

Oaspeții veneau deja cu drag, dar anul
acesta am avut un musafir cu greutate

Președintele României a poposit la noi, iar pentru câteva ore, pensiunea noastră a devenit un loc de întâlnire cu istoria. Am servit, am zâmbit și ne-am bucurat.

2004

Extinderea pensiunii
și construcția restaurantului

Povestea a crescut odată cu nevoile oaspeților.

Am adăugat camere noi și am început să construim restaurantul, ca să putem oferi nu doar un loc de dormit, ci și gusturi care să rămână în amintire. Era pasul firesc spre mai mult.

2005

Primii turiști
pe terasa restaurantului

Terasa a prins viață.

Miros de pește prăjit, râsete, pahare ciocnite și priveliști care i-au lăsat pe toți fără cuvinte. Oaspeții au început să revină – iar noi am știut că suntem pe drumul cel bun.

2005

Extinderea restaurantului
cu terasă

Terasa devenise neîncăpătoare, așa că am extins-o. Mai multe mese, mai mult spațiu, dar aceeași atmosferă caldă. Seară de seară, Dunărea era martor tăcut la tot ce se întâmpla aici.

2006

Golirea lacului de
acumulare Portile de Fier

Un moment spectaculos și rar, care a schimbat pentru o vreme ritmul fluviului.

A fost o ocazie de a vedea Dunărea altfel, de a înțelege cât de vie e apa care ne înconjoară. Iar pensiunea a rămas, ca întotdeauna, punct de observație și de poveste.

2010

Extinderea pensiunii
la 23 de camere

Oaspeții veneau tot mai mulți, iar noi voiam să-i primim pe toți cum se cuvine. 


Așa am ajuns la 23 de camere, fiecare cu vedere spre liniște și cu acel sentiment de „acasă” care nu se poate descrie, doar simți.
A fost încă un pas important spre ceea ce este astăzi Steaua Dunării.

2020

Apare Vila Casa9
și piscina
de pe ponton

Un moment spectaculos și rar, care a schimbat pentru o vreme ritmul fluviului

A fost o ocazie de a vedea Dunărea altfel, de a înțelege cât de vie e apa care ne înconjoară. Iar pensiunea a rămas, ca întotdeauna, punct de observație și de poveste.